Conexiuni

Ieri, in timp ce cautam neshte "pese" pentru colectia mea auditiva, am dat peste una old school, ce-mi aducea aminte de copilaria mea. Mi-a adus aminte de 2 prieteni dragi, frate si sora, care au fost in viata pentru cativa ani, vreo 4 ca sa fiu mai exacta. Am avut mult timp lately sa ma gandesc la toti oamenii si toate experientele ce mi-au marcat viata si era inevitabil sa nu ajung si la ei la un moment dat.

El e cel care m-a invatat sa folosesc calculatorul, sa ma dau pe skateboard, sa joc biliard, sa ma dau pe bicicleta (lectie neterminata de altfel pentru ca ajunsem in faza in care tb sa merg singura, bicicleta era un Mountain Bike nou-nout adus din Nemtia, iar eu cam zgariam masinile cu ea), sa joc tenis si poker si sa fiu foarte pretentioasa cu cei de sexul opus. Ea a fost ca o sora mai mica, genul acela de prietena cum vezi in filmele americane cu care "filozofezi" despre sensul vietii si al lucrurilor si impreuna cu care descoperi lumea.

Am ajuns la concluzia ca au fost singurii oameni ne-rautaciosi din viata mea, ne-invidiosi, fara glume proaste, empatici, creativi, cu foarte mult bun simt si rotite cerebrale bine unse, singurii care nu m-am dezamagit sau suparat vreodata, de la care in final am invatat un alt mod de a aborda viata si care doar prin felul lor de a fi au contribuit la progresul meu ca fiinta.

Si totusi...relatia noastra s-a rupt o data cu mutarea lor si transformarea noastra in mini-adulti (asa imi place mie sa le spun adolescentilor). Asa ca aseara "regina internetului", cum m-a etichetat o fosta colega, s-a pus pe treaba si a facut research pe toate canalele sociale si evident, pe "gugle" in cautarea timpului pierdut. I-am gasit.

Si ma intreb...oare mai avem ceva in comun in afara trecut? Oare putem reinnoi legatura din trecut? Oare poti redeveni apropiat de cineva de care te-ai indepartat cu sau fara vointa? Conteaza experienta anterioara sau va prima constanta prezentului? E mai important ceea ce ne uneste sau ceea ce ne desparte? Ratiune sau simtire?