Cei mai importanti pentru noi sunt aceia cu care la un moment dat in viata am simtit o legatura, o chimie. Nu ma refer aici la chimie de natura fizica. Acesti oameni au fost alaturi de noi o perioada sau sunt inca alaturi de noi. O prietena avea o teorie interesanta cu oamenii care intra in viata ta pentru un motiv, pentru o perioada sau pentru toata viata.
Vorbim de o legatura nevazuta, un feeling pe care il ai fata de cineva, ceva care iti spune ca persoana respectiva exista in viata ta cu un scop si astepti momentul in care acest feeling ti se va confirma intr-un fel sau altul. Uneori, de foarte putine uneori, dai peste oameni care iti trezesc un feeling negativ, nu ma refer la antipatie, ci pur si simplu o senzatie ca in vitor iti vor cauza un rau, un prejudiciu. Simti ca ceva nu e ok, simti ca se va intampla ceva si totusi continui legatura pentru ca uneori se poate ca acel om sa iti semene intr-atat de mult incat sa crezi ca sunteti suflete gemene.
Acum multi ani am cunoscut o persoana care pentru cateva momente mi-a dat acest feeling negativ, dar am incercat sa il ignor. Poate pentru ca eram prea tanara, poate din bucuria ca am descoperit pe cineva care imi seamana atat de mult si care ma intelege. Cu trecerea anilor legatura noastra a devenit din ce in ce mai puternica, ajunsese intr-un punct in care as putea spune ca eram aproape dependente una de alta. Da, e vorba despre o femeie pe care eu o numesc fosta mea cea mai buna prietena. Am fost impreuna 10 ani, am crescut impreuna, am descoperit prima iubire impreuna, am suferit impreuna, am trecut prin crizele adolescentei impreuna, ne-am apucat de fumat impreuna, am facut multe lucruri impreuna.
Totusi la sfarsitul fiecarei zile petrecute impreuna aveam o senzatie neplacuta in legatura cu ea, senzatie care de-a lungul timpului se acutiza pentru ca incepeam sa vad in ea ca intr-o carte deschisa si nu era doar persoana de la inceput, asemenea mie, care ma intelegea. Normal ca lumea din jurul meu imi tragea semnale de alarma, ai mei, alti prieteni, colegi, in sinea mea simteam ca au dreptate, dar imi era prea draga sa nu cred ca poate deveni un om mai bun. Si eu eram acolo sa ma asigur ca din ea va iesi un om, mintindu-ma constant ca e persoana mea si ca pot avea incredere in ea.
Intr-o zi, ironic prima zi sau printre primele zile ale anului 2006 a venit si momentul. Uitandu-ma in urma, au fost semne ce i-au anuntat sosirea iminenta, dar eu le-am ignorat. Si m-a lovit realitatea si mi-am jurat sa nu mai am incredere 100% in nimeni, niciodata. Ceva in mine s-a rupt si de-atunci privesc cu suspiciune pe toata lumea, oricat de apropiata e legatura, asteptandu-ma la orice din partea oricui.
Si acum concluzia la care au ajuns tenisii: Impossible is nothing...in ambele sensuri. Iar eu mai adaug ca in zilele noastre nimic nu e ceea ce pare pentru ca oamenii se schimba de la o zi la alta si isi pierd cu usurinta coloana vertebrala in lupta pentru supravietuire, pentru o clipa de liniste, pentru un ragaz, pentru bani, pentru o stare de bine, pentru fericire, pentru ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu