Partea frumoasa

Azi dimineata in timp ce incercam sa ma trezesc, nu reuseam sa imi scot din cap senzatia ca e 6 dimineata, ma uitam la ceas din 5 in 5 minute sa ma asigur ca intr-adevar e trecut de 8. Bine, recunosc, mai e un motiv pentru care ma uitam la ceas din 5 in 5 minute...sedinta de la 9. Groaznica dimineata, groaznic inceput de saptamana...prea liniste, prea gri.

Ma gandesc sa pornesc TV-ul si sa vad ce-mi prevede horoscopul, mai ales ca toate canalele dispun de tot felul de emisiuni matinale, care mai de care mai prost facute, in speranta ca o sa aud ceva frumos. Ceva care sa ma faca sa vreau sa ma mobilizez, ceva care sa ma faca sa vreau sa ies din casa pe frigul si norii de-afara, ceva care sa ma faca sa vreau sa merg la munca, ceva care sa ma faca sa ma abtin ori de cate ori imi vine sa o dau pe sefa mea cu capul de pereti, ceva care sa imi faca ziua.

Astazi Scorpionii vor avea parte de o zi plictisitoare...Great! E tot ce imi doream sa aud!

Ma mobilizez si plec. Nu apuc sa ajung la bureau ca ma suna al meu, urland la telefon, ca se sfarseste lumea. Gasim o solutie. Din nou liniste si gri.

Ajung la bureau si aflu cu suprindere ca sedinta de la 9 pentru care mi-am luat-o lunea trecuta ca am intarziat, s-a mutat la 12. Si eu care ma pregatisem sa infrunt uraganul, m-am dezumflat toata. Imi fac o cafea, ma pun la laptop. Din nou liniste si gri.

Sedinta de la 12. Aflu cu suprindere ca prezentarea la care lucrez avea si un deadline care nu mi s-a comunicat, dar ar fi trebuit sa imi dau seama. Era saptamana trecuta. Parca incepe sa fie un rosu inchis...nu pentru mult timp, se accepta ca nu sunt telepata si mi se spune sa o termin azi. Din nou liniste si gri.

Bine au zis astia la horoscop...booooooooring. N-aveam nici un chef, nici o tragere de inima, nici o motivatie sa termin prezentarea sau sa fac orice altceva decat sa culeg scoici. Suddenly mi se lumineaza ziua si dintr-o data imi gasesc motivul pentru care sa le fac pe toate: abia astept sa ajung acasa sa scriu pe blog.

Imi iau avant si ii dau drumul. La 5 imi dau seama ca vantul a fost totusi mai slabut decat ma asteptam si ca nu am terminat ce aveam de terminat si ca nu pot sa plec la 5.30 si se va sfarsi lumea. La 5.10 il anunt ca o sa intarzii. Se sfarseste lumea.

La 5.30 imi spun inca juma de ora si o sa fie bine. La 6 imi spun inca juma de ora si o sa fie bine. La 6.30 imi spun...baga-mi-as sosetele in tenisi eu plec. Pot sa termin nenorocita de prezentare si acasa, evident...dupa ce scriu pe blog.

In drum spre casa ma opresc sa iau tool-urile necesare scrisului: tigari, o cutie de suc si cioco. Ajung acasa, il deschid fericita pe Mikki, laptopul meu alb muscat, ma rog sa am conexiune wireless si intru pe blog.

Trag jaluzelele sa vad apusul, sa ma inspire, imi deschid tacticoasa cutia de Pepsi, desi eu nu beau de obicei Cola, Pepsi sau orice e carbogazos, imi aprind o tigara si ma uit la casuta alba in care eu ar trebui sa scriu toate chestiile alea misto pe care voiam sa le scriu. Din nou liniste si gri. Ma apuca frustrarea.

Si imi spun vreau sa vad acum doar partea frumoasa...si ma apuc de scris.